Cuvant inainte

Daca esti religios iti recomand sa parasesti acest loc si sa nu citesti, deoarece scrierile urmatoare ar putea dauna moralului tau si-ar putea sa te deranjeze. Multumesc!

Am gatit

O sa incep direct cu un “nu”.

Nu cred ca e foarte interesant, palpitant sau irealizabil ceea ce am facut, dar aceasta realizare se numara printre primele dati cand o fac din proprie initiativa. Si e una dintre acele fapte pe care o povestesc intregii lumi si ma mandresc cu ea.

Am gatit.

Am inceput, dupa cum am promis, cu mai multe clatite. Intre 40 si 50 estimez. Am cumparat materiale si am primit, mai apoi, materiale si de la invitati. Care au fost, cel mai mult, deodata, 12, iar in total vreo 15. Estimez. Probabil am avut mai multe clatite. Ingredientele folosite au fost: 1 kg faina, 1 l lapte, ~1 l apa minerala, 3 oua, putin zahar, putina sare, putin ulei. Eu am preparat aluatul (le-am amestecat bine bine pe toate), iar Mihai a manevrat tigaile. Ca am folosit chiar doua, pentru scurt timp. Am avut suporteri, am avut ajutoare la umplut, am avut invitati ce au degustat. Si au fost multumiti si am fost multumiti si mandri si ne-am simtit bine. Asta a fost luni.

Am continuat astazi cu alt soi de mancare, foarte greu de preparat. Si anume cartofi pai si ochiuri de oua. Impreuna cu Mihai, iarasi. Modul de preparare a fost urmatorul: Mihai a curatat cartofii, eu i-am spalat, taiat, spalat. Am pus ulei in tigaie, am asteptat sa se incalzeasca, am pus jumatate din intreaga cantitate. Am asteptat, am scos cartofii din tigaie, i-am pus in farfurie. Am pus ceilalti cartofi in tigaie, am asteptat, am scos cartofii din tigaie. I-am mancat pe ceilalti intre timp. Apoi am procedat la fel si cu ouale. Am mancat si atat.

Mi se pare uimitor ca mai e lume care gateste. Au mai fost persoane care ne-au fost alaturi la bucatarie. Si am realizat ca gatitul poate fi un bun prilej pentru socializare si poate fi folosit pentru a preveni sau inlatura plictiseala.

Pentru moment ma simt mandru de realizarea noastra si astept cu mare drag propuneri pentru urmatoarea masa. Cu tot cu reteta.

PS. Ne dorim sa ajungem sa facem si sarmale odata si-odata.

Noapte buna!

Relaxat

E maine deja, dar am sa ma comport ca si cand nu ar fi si am sa povestesc despre ieri ca si cand ar fi astazi.

Tocmai am revenit de la dus. Se simtea in jurul meu ca e nevoie sa fac un dus. Asa ca mi-am adunat gandurile si m-am hotarat sa ma spal. M-am uitat in dulap. Mai aveam doar doua perechi de chiloti curati si inca o pereche de sosete curate. Asa ca am gandit in perspectiva si m-am gandit ca s-ar putea sa raman fara chiloti curati si sosete curate. Solutiile imediat urmatoare mi s-au parut urmatoarele. Una: imi cumpar, ca tot n-am destui/destule. Doi: spal. De prima idee m-am lepadat iute, ca nu vreau sa dau acuma banii pe din-astea. Am nevoie de ei in curand. Asa ca am trecut la cealalta idee. Mi-am luat o pereche de chiloti purtati peste cei care ii aveam deja si am mai luat o pereche de sosete purtate, pe care am palmat-o. Si am plecat la dus. Intai m-am spalat pe mine, apoi m-am apucat si de celelalte. Am spalat intai chilotii, apoi sosetele. Cu sapun. Apoi le-am clatarit bine, le-am stors si le-am mai spalat o data. Cu sampon. Ca sa miroasa frumos. Apoi le-am clatarit iara’ si le-am stors. M-am sters, mi-am luat o pereche de chiloti pe mine, am luat-o si pe cealalta si am palmat sosetele in chiloti. De fapt nu le-am palmat, ca aia e in palma. Le-am chilotit. Sa nu para nimic suspect daca m-ar fi vazut cineva iesind de la dus. Am ajuns in camera, am facut parada modei cu sosetele atarnand afara din chiloti, apoi m-am dezbracat si m-am imbracat cu penultima pereche de chiloti curata si uscata. Si m-am pus in pat, cu lectopul in brate.

Astazi, in prealabil, am dat cu sapa. Si am greblat. Dar n-am dat cu coasa. Of. Bine. Nu e nici pe departe pentru prima data ce-am facut, dar am niste vagi urme de bataturi in palme. In schimb, nu prezint urme de oboseala. E bine, e foarte bine sa nu fii obosit. Am dormit in ultimele doua zile cat nu am dormit in ultimele luni. E un fel de coada zmeului ce spun eu acuma, ca am dormit si in ultimele doua luni, dar acum am dormit suficient cat sa imi revin din oboseala. Si ma simt chiar bine si altii se simt bine impreuna cu mine. Altii se simt prost. Probabil din invidie sau din cauza ca se simt bine doar cand ma simt eu rau sau prost. Treaba lor. Ma simt bine.

De fapt, mi-e frig la picioare. Aia o fi din cauza ca nu e asa cald in camera. Si aia o fi din cauza ca e mai frig afara. Ceea ce e trist. Mie imi place ori cand e frig, ori cand e cald, ori cand se face din frig cald. Dar nu imi place cand se face din cald frig. E deprimant. Si parca oamenii sunt cu curu-n sus. Cel putin eu, deseori. Si multi din jurul meu. Si ziua se scurteaza. Si incepe scoala. Si la scoala e multa lume. Si e multa prostie la acea lume. Si inca multe altele ma enerveaza la acea lume. Si chiar e multa lume. Si ma agita. Si cand ma agit, ma si stresez, ma si obosesc si: ori vorbesc si fac prostii, ori nu vorbesc si nu fac nimic. Deci placut nimic, util nimic. Dar ma indepartez de lume. E multa lume primprejur. Iar unii din acea lume sunt in regula. Ceea ce ma face sa sper ca n-o sa ma agit si o sa fie tot tot tot bine si frumos. Si ca o sa imi placa noul an scolar si ca o sa-mi foloseasca ce-o sa invat si ce-o sa fac. Poate o sa invat sa fac mancare. Si sper sa invat sa fac mancare, cat mai curand. O sa incep/incepem dupa intoarcerea lui Mihai. Cu tigaie cu tot. Si o sa incepem cu… clatite. Cel putin asa imi propun. Daca am avea doua tigai, as putea sa arunc deodata doua clatite, sa le intorc si sa le si prind. Si sa le si mananc pe amandoua. Deodata. Bine, asta pare cel mai greu de realizat. Dar voi povesti dupa vom fi inceput deja.

Noapte buna!

Obosit

Dupa cum spun si in titlu, sunt foarte obosit. Si cred ca nu doar acum, ci in ultima vreme. Adica de vreo luna. Cel putin. Nu mai am chef de facut nimic, nu mai pot face nimic, nu ma mai pot concentra la nimic, nu mai retin nimic, nu mai pot lega doua vorbe, nu mai prezint nimic interesant, nu mai sunt amuzant, nu mai am inspiratie de niciun fel. De fapt, asta e ceea ce cred eu. Poate ‘oi fi fost asa dintotdeauna si nu mi-am dat seama pana acum. Asta m-ar intrista putin. Bine, poate putin mai mult.

Cred ca am nevoie de somn. Vreo doua luni sa am un program gen: pat, bucatarie, baie. In orice ordine. Doar dupa vreo doua luni sa revin la scoala. Si doar atunci sa mai socialezez, ca deocamdata sunt inapt pentru asa ceva si pare ca nu imi doresc, iar interlocutorii se simt ofensati.

No, deci cautati-ma dupa ce dorm o vreme. Eventual distrati-ma, dar nu-mi cereti mare lucru. Ca nu este in oferta.

Gaini

Gainile sunt proaste. Si sunt prost facute.

Ma gandeam ca ce rau ar fi sa fiu eu gaina. N-as putea vorbi. Nu ca o fac inteligent, dar uneori o fac.

Si n-as putea sa fac pisu fara sa fac si caca. Ceea ce e extrem de rau. Sa trebuiasca sa te-asezi ca sa elimini ce ai baut, de fiecare data dupa ce bei ceva. Si nici nu ai putea sa apuci o sticla sa bei din ea. Si nici ciocul nu incape prea mult. Si la fel de rau e si cu mancarea. Cum as putea manca un mar? Sau o lubenita? Cred ca ar trebui multa ambitie. Iar eu nu imi imaginez ca gainile au ambitie.

In plus, gainile dorm ca… gainile. Se trezesc cu noaptea-n cap. Se culca la lasarea intunericului. Si, mai rau, o fac de bunavoie. Si daca nu o fac de bunavoie, tot cred ca se trezesc odata ce se trezesc si alte gaini. Alte gaini care cotcodacesc. Tare. Si enervant. Si insistent.

Gainile fac oua. Odata la cateva zile. Ouale fac pui. Puii sunt mancati. De multe ori de oameni. Gainile sunt mancate. De multe ori de oameni. M-as simti prost sa stiu ca voi fi mancat de un om. Mai bine sa ma manance o gaina decat un om. Oamenii sunt la fel de prosti ca gainile.

Gainile au purici. Si nici macar nu ii gasesc sa ii manance. Nu mi-ar placea nici sa am purici, nici sa mananc purici. Sau alte goange. Sau rame.

Gainile au aripi. Si nu pot zbura. Ma enervez si nu mai scriu. Mi se pare stupid de-a dreptul sa ai aripi si sa nu poti zbura. Sa… aproape poti face un lucru bun si interesant, dar pe care nu-l poti face mai deloc. Horror.

Frustrat

Simt ca nu mi se cuvin cele ce mi se intampla, dar fie.

Daca mai totul a fost bine in ultima vreme, iaca vine si vremea in care balanta se echilibreaza si trebuie, neindoielnic, sa fie si ceva rau. Ii dau dreptate Dianei in privinta asta. Si in multe altele.

Mi-e greu sa nu injur. Inca nu sunt sigur ca n-am sa o fac.

Bune si rele

Am observat ca nu m-am exprimat tocmai lucid in postul precedent. Oricum, ideile de baza se inteleg, aparent, deci nu am sa insist mai mult asupra a ceea ce am scris, doar imi cer scuze pentru formularea mai imbarligata.

Am sa continui in acest post sa imi exprim oful in privinta a celor rele. Despre cele bune am vorbit in posturile precedente. Asadar, incep.

Bune si rele

Mi-am spus ca am sa continui. Mi-am propus asta si vroiam asta. Si voi mai pune inca un articol, dupa asta. Daca vreau sa imi respect programul, ar trebui sa povestesc putin si despre cele rele in acest articol. Bine, incep.

Ii mai multumesc inca o data Florinei pentru discutie si pentru suport.

Bune si rele

Sau rele si bune. Depinde de viziune.

O parte buna e ca e lume care tine la mine. Destula lume. Si tine destul de mult. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure. Si e si lume de la care ma astept la mai mult, dar nu. Nu. Si inca o data: dar nu. In postul asta nu vorbesc despre mine.

Am realizat una alta, vorbind cu Flo. Ii multumesc pe aceasta cale pentru schimbul de vorbe.

Pwc

alex: ba
alex: m-am mutat
lau: unde?
alex: pe veceu
alex:
lau: cacat )
alex: sfinte
alex: )

edit: Continut post sters. Am promis, am scris, a citit, am sters.

Popa si pasarica

Din vorba-n vorba se aude si se barfeste. Si iaca-ta ce-am auzit si eu.

Se casatoresc doi oameni. Fac ei ce fac pe-acolo si se pun cumva, undeva la masa. Treaba lor cum au ajuns asa. Si s-asaza in felul urmator. Mire, mireasa, popa. Si cine mai vrea si cum mai vrea. Si mirele-si scapa furculita sau ceva pe jos. Si se-apleaca sa o ridice. Si, magaru’, se uita inspre sub rochia miresei. Si-acolo… o mana. A cui sa fie oare? Ca a lui nu era. Si ma tot gandeam si eu sa ma fac popa. Da’ chiar asa? Oare n-a taiat mirele vreun cap? Sau doua.

Si mai sunt tot felul de avantaje sa fii popa. Din start te iarta doamne-doamne de toate pacatele. E plin de enoriase ce te venereaza, impreuna cu celelalte sfinte. Dar celelalte nu conteaza. Mai ales ca eu sunt si frumos :-”… ce bine-ar merge. Si mai ai cate-o boboteaza, cate-un botez, cate-un parastas, cate-un… si de-acolo nu pleci cu mana goala. Dai din gura si-i numa’ bine.

Dezavantajele, din perspectiva mea, ar fi altele. N-as mai putea merge la petrecerile la care merg acum. Nu se cade. Eventual as putea merge sa protestez impotriva. Si sa ma prefac la fata locului plictisit si sa ma simt bine. Dar e prea sec. Alt dezavantaj ar fi ca ar trebui sa mai fac o scoala. Si nici nu prea bate cu Politehnica. Si ar mai fi dificil sa fac a fi necrezute unele barfe despre mine, cum ca nu as fi potrivit pentru preotie. Dar poate ar merge sa spun ca am avut deodata o revelatie si ca Politehnica nu mai are influenta asupra mea si ca forta dumnezeiasca nu e masa dumnezeiasca * acceleratia dumnezeiasca si ca nu mai sunt cum eram inainte.

Si ma socot ca ar fi mai usor sa ma fac popa decat sa conving pe toata lumea ca de fapt eu voi fi un mantuitor si… ooof.

Dar pana nu termin Politehnica nu am sa am nicio revelatie. Sau?